A sosit, asadar, si ziua de 22 noiembrie 2009. Este ziua in care românii sunt asteptati la urne sa isi aleaga noul presedinte pentru urmatorii cinci ani. Putem alege sa participam la acest scrutin, dar putem, totodata, sa alegem sa decida altii in locul nostru. Imi amintesc ca, la alegerile prezidentiale precedente am decis sa nu merg la vot, spunându-mi, in sinea mea, ca, oricum, votul meu nu conteaza. Asa a si fost, iar, daca stau bine sa ma gândesc, compatriotii mei care au decis sa-si extercite dreptul la vot au ales. Au ales o schimbare.
Au trecut cinci ani, in care am avut parte de mult circ politic, de controverse si scandaluri care s-au tinut lant. Practic, am trait intr-o Românie in care nu aveam cum sa ma plictisesc. Cum spune o vorba celebra, ar fi de râs, daca nu ar fi de plâns. Uneori m-a pufnit râsul, insa, ulterior, mi-am dat seama ca circul acela era finantat si de mine, ca si contribuabil la bugetul de stat. Functia de presedinte nu este atât de importanta in conditiile existentei unui stat de drept. Vad, insa, ca a devenit o miza suspect de mare in societatea româneasca. Mult prea mare.
Am realizat, cu acest prilej, ca miza acestor alegeri prezidentiale nu este a lor, a politicienilor, ci a noastra. Mai mult ca oricând, acum avem de ales intre dictatura si mafie. Mai putem alege insa sa dam un vot negativ atât dictaturii, cât si mafiei, pentru ca, de multe ori, cele doua concepte se intrepatrund si fac casa buna. Optiunea mea am facut-o publica. Nu voi mai repeta acum ceea ce am spus. Nu vreau sa influentez votul nimanui. Pur si simplu, mi-am,dat seama ca azi trebuie sa merg la vot. Voi vota, pentru prima data, impotriva a doi contracandidati, punând stampila pe un al treilea. Nu din convingerea ca acesta va reusi sa devina un presedinte european, ci din convingerea ca niciunul dintre ceilalti doi nu are ce cauta sa conduca aceasta tara din pozitia de presedinte.
Apoi voi vota la referendum. Cum? Simplu. Voi alege sa avem un parlament suficient de mare, astfel incât pluralismul politic sa nu ramana doar un concept lipsit de substanta. Un parlament mai mic si mai putin numeros ca populatie demnitariceasca ar da posibilitatea instaurarii unei majoritati absolute la viitoarele alegeri legislative. Asta ar insemna un nou pas catre instaurarea dictaturii. Sau a mafiei. Depinde ce culoare cu tenta de rosu sau rosu combinat cu galben ar avea proiectiile acestor concepte.
Nu-mi permit sa dau sfaturi, insa as prefera ca, macar de aceasta data, românii care decid sa iasa, astazi, la vot sa puna stampila dupa ce isi folosesc cu adevarat creierul cu care au fost inzestrati de natura. In rest, putem fi siguri de faptul ca vom trai asa cum vom vota. iar pentru cei care nu se vor duce la vot, le transmit doar ca ar trebui sa fie constienti de faptul ca vor trai asa cum vor vota altii.
