Spune ce e de spus

Ziarul

Arhiva

Powered By Blogger
toateBlogurile.ro
TRAFIC TRIPUL - Directo Web
   
27 mar. 2010

Cine vrea sa ucida presa scrisa?

Posted by Ion Alexandru

Jurnalistul nu are mama, nu are tata. Jurnalistul este asemenea unui medicament care actioneaza asupra sistemului, pentru a descoperi virusii ce se hranesc cu resursele sistemului. Dupa ce le descopera, el le aduce in fata opiniei publice, tocmai pentru ca sistemul sa fie obligat sa se insanatoseasca. Jurnalistul nu este un tratament impotriva acestor virusi, ci el descopera doar bacteria. Sistemul detine parghiile necesare pentru administrarea propriului sau tratament. Insa, atunci cand sistemul refuza sa se trateze, jurnalistul dezvaluie opiniei publice hibele existente, pentru ca societatea - cea care finanteaza sistemul - sa ia masurile necesare.

Este anul 2010, au trecut mai bine de patru luni de la alegerile prezidentiale din România. Presa traieste cele mai nefaste momente de dupa decembrie 1989. Se inchid ziare. Mor redactii. Jurnalistii nu mai au locuri de munca. Presa româneasca se afla in coma, iar sistemul patre sa fi batut palma cu mogulii, asemenea unei intelegeri oculte, de a ingropa jurnalistul. Oare cine isi mai aminteste câte ziare centrale au fost inchise? Va mai amintiti oare de cotidianul "Ora"? Dar de "Azi", "Realitatea Româneasca", "Ziua", "Cotidianul", "Gardianul"? Ultimele trei s-au inchis in ianuarie 2010, printr-o decizie a patronatului (acelasi in cazul celor trei), fara niciun fel de justificare pertinenta. Inchiderea celore trei ziare a fost doar inceputul declinului presei scrise din România. Au inceput concedierile, toate redactiile care functioneaza inca sunt zguduite de tranzactii de piata, de concedieri si restyructurari, iar jurnalistii sunt amenintati ca, fie vor ramane pe drumuri, fie li se va injumatati leafa. "Jurnalul National", "Evenimentul Zilei", "Adevarul", "România libera" - toate, fara exceptie au resimtit din plin tavalugul post-prezidential al crizei financiare inventate.

Jos labele jegoase de pe presa!

Presa scrisa intamplina probleme in toata Europa. Au venit unii cu ideea ca printul si-a trait traiul si si-a mâncat malaiul, iar ca viitorul presei scrise il reprezinta internetul. Pentru ca internetul suplineste nevoia, spun cei care a invederat aceasta idee, cititorului de a vedea imagini in miscare, ceea ce pe o pagina tiparita de ziar este posibil. Daca imaginile in miscare reprezinta si filme erotice, ca sa nu le spunem chiar pornografice, atunci cu atat mai bine, in viziunea celor in cauza. A disparut sublimul ziarului, asteptat dimineata, pentru ca cititorul sa savureze stirile cele mai importante ale zilei de ieri. Astazi, modernitatea a intrat cu bocancii plini de laturi in viata gazetarului. Orice stire importanta trebuie prezentata imediat, online, fara ca jurnalistul sa aiba intotdeauna posibilitatea sa-si verifice informatia din cel putin trei surse. Asta, de frica aparitiei pe un alt site sau pe un alt blog a aceleiasi informatii. Manipularea jurnalistului, in aceste conditii impuse de "epoca vitezei" isi face tot mai mult loc, subminând meseria de gazetar. Sursele se inghesuie sa-si faca imagine, indiferent din ce domeniu ar veni ele, iar scandalurile care deschid rubricile "ultima ora" ale site-urilor sunt cel mai adesea prelucrate in laboratoarele unei grupari politoco-financiare si tintesc permanent o tabara adversa. Jurnalistul este folosit in cel mai grotesc mod, dupa care este aruncat pe drumuri atunci când nu mai are nimeni nevoie de el sa-i serveasca, inconstient, jocurilor murdare. 

Tehnici de falimentare a presei independente

Cine are interesul sa omoare libertatea de expresie? Cine face agenda informatiilor care ajung in spatiul public? Cine s-a transformat in cioclul jurnalistilor incomozi? Simplu. Statul. Se spune despre presa ca este cea de-a patra putere in stat. Nu este trecut in constitutie acest lucru, dar este stipulat in toate manualele de jurnalism. Se spune acolo ca un stat de drept este format din trei puteri independente si separate. Puterea Legislativa (Parlamentul), Puterea Executiva (Guvernul) si Puterea Judecatoreasca (Justitia) sunt ingredientele unui stat democratic. Insa, cum cele trei puteri nu au in fisa postului sa se vegheze intre ele sau, daca au, de cele mai multe ori ascund sub pres rezultatul verificarilor reciproce, s-a nascut nevoia unei puteri distincte, venita din interiorul societatii civile, care sa stea cu ochii pe celelalte trei puteri. A patra putere in stat este Presa. Oriunde pe Mapamond acolo unde exista democratie.
România este cea mai ostila tara din Europa la adresa presei. Jurnalistul nu are, nici pe departe, statutul de câine de paza al societatii, atât timp cât redactiile sunt finantate de afaceristi dubiosi si conduse de oameni cu legaturi adânc infipte in sistem. Exceptiile au existat, dar si-au dat obstescu sfârsit. Sa ai un ziar independent, inseamna ca in România lucrururile sa functioneze ca intr-o economie de piata. Un ziar traieste din publicitatea pe care o incaseaza si, mai  putin, din vânzari. Una dintre tehnicile care au condus la moartea unor ziare sau la imposibilitatea aparitiei altora o reprezinta imposibilitatea finantarii din publicitate.
Sa zicem ca cineva reuseste sa finanteze un ziar. Ziarul costa bani, insa o mare parte a cheltuielilor poate fi acoperita de reclama. Reclama o dau firmele, care sunt la rândul lor sugrumate de sustemul fiscal aberant instituit de Guvern. Ziarul nu este o gazeta de perete a Guvernului, ci este cel care cauta sa amendeze, prin dezvaluirile pe care le publica, activitatea Guvernului. Guvernul vede ca un ziar il ataca si mai vede ca acel ziar a primit publicitate de la firma "X". A doua zi, firma "X" este "calcata" de slujbasii Fiscului si primeste un avertisment. Dupa care se retrage reclama din ziar. 
Asta este doar una din tehnicile de care vorbeam. Ar mai fi fabricarea de dosare penale la adresa finantatorului unui ziar, a directorului ziarului sau chiar a jurnalistului devenit incomod pentru putere. Astfel de mijloace merg pâna la haituirea familiei celui in cauza. Se merge pe ideea ca, la final, unul trebuie sa arunce prosopul. Finantatorul poate decide sa inchida ziarul, jurnalistul ramane pe drumuri iar toate redactiile care l-ar fi dorit sa scrie pentru ele astazi se afla la reanimare din punct de vedere al finantarii.
Cea mai grotesca tehnica de punere a bocancului murdar pe grumazul jurnalistului este amagirea. Amagirea ca cineva, din marinimie, vrea sa-l ajute sa-si continue meseria. Ii promite finantare pentru un nou proiect. Si il amâna luni de zile cu promisiuni si abureli. In acest timp, toate evenimentele importante care se petrec in aceasta blestemata de tara trec fara ca jurnalistul sa-si poata pune amprenta, fara ca el sa poata dezvalui ceea ce se petrece cu adevarat in spatele evenimentelor de presa. Este tinut pe bara, ca o javra intr-un lant. Din Câine de Paza al Societatii, jurnalistul incomod a devenit o Javra tinuta in lantul puterii.

Motto: Sa nu crezi in coincidente decat daca ai certitudinea ca este vorba, intr-adevar, de o coincidenta. Insa coincidentele mult prea evidente au o legatura stransa intre ele.

Mai pe la sfârsitul saptamanii care s-a incheiat, Grupul Independentilor a sarit ca ars ca Mircea Geoana a refuzat sa introduca nu stiu ce chestiune pe ordinea de zi a sedintei Camerei Superioare a Parlamentului. Si, din acest motiv, au cerut baietii suspendarea din functie a lui Geoana. Mai mult, liderii PD-L s-au raliat mintenas la acest proiect si au decis sa  supuna chiar votului plenului Camerei Superioare a Parlamentului aceasta masura. Este mai putin importanta dezbaterea, scandalul si toate cele iscate in urma acestei manevre politicianiste.

Când scandalul era in toi, o alta stire, aparent fara legatura cu prima, a venit la inceputul acestei saptamani de la Directia Nationala Anticoruptie. Institutia condusa de catre Daniel Morar a cerut Senatului României aviz pentru arestarea senatorului Catalin Voicu, in dosarul privind traficul de influenta pe care acesta l-ar fi exercitat pe lânga magistrati ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a da anumite decizii favorabile afaceristilor Marius Locic si Costel Casuneanu. Acest aviz necesita acordul presedintelui Senatului, printre altele, respectiv al lui Mircea Geoana. Geoana care, chiar daca nu mai reprezinta conducerea PSD, este inca sprijinit de social-democrati pentru ocuparea celei de-a doua functii in statul român. Catalin Voicu este si el senator PSD, iar PSD nu va vota niciodata pentru arestarea unuia dintre ai lor. Geoana nu va aviza cererea DNA. Si, iata motivul pentru care PD-L va sublinia necesitatea inlocuirii lui Mircea Geoana din fruntea Senatului.

DNA joaca tare pe linia dictata si trasata de la Cotroceni. Unde normele politico-institutionale intampina greutati legislative, bratul de fier si lung al legii anticoruptie rezolva intotdeauna problema.

Introducere: 
Am revenit pe blog dupa aproape doua luni de pauza, generata de situatia apocaliptica existenta in acest moment la nivelul presei române. Printre ruinele informationale, când, sub ocuparea agendei publice de scandaluri inventate in laboratoarele Palatului Cotroceni, informatii cu adevarat importante isi mai fac cu greu loc in prim-time, iata cum Traian Basescu isi consolideaza nu majoritatea parlamentara, ci noul partid prezidential.


Anul trecut, prin primavara, jurnalistii acreditati pe lânga Ministerul Administratiei si Internelor au fost invitati la o chermeza la clubul institutiei, situat undeva in apropierea Parcului Cismigiu. Ministru, pentru o saptamana, era la acea data Gabriel Oprea. Dupa un discurs politicianist, urmat de toastul aferent, generalul le-a oferit tuturor jurmnalistilor numarul de telefon mobil personal, pe care, zicea el, il utilizeaza de ani de zile, pentru a putea fi contacat oricând, la orice ora, pentru probleme de serviciu. Printre jurnalisti ma aflam, intâmplator, si eu care, asemenea confratilor mei, mi-am notat in agenda numarul de mobil al lui Gabriel Oprea. L-am notat si am uitat, efectiv de el. Nu a mai fost nevoie sa apelez pentru lamurirea, din punct de vedere jurnalistic, a unor probleme care tineau de activitatea Ministerului de Interne, intrucât Gabriel Oprea a fost remaniat la cererea PSD, care se afla la guvernare, si exclus din partid cu tot cu organizatia ilfoveana pe care o conducea la acel moment.
Am amintit aici de acest episod deoarece o alta intâmplare, care are legatura cu prima, mi-a reamintit de numarul de telefon al domnului Gabriel Oprea. Adica, mi-a picat in mâna un document de la DIICOT, in care Mohammad Munaf, complicele sirianului Omar Hayssam, dadea unele explicatii in fata procurorilor care au anchetat rapirea celor trei jurnalisti români in Irak. Pe pagina a treia a acestui document oficial, in paragraful doi, scrie textual urmatoarele: "OMAR HAYSSAM are relatii puternice cu GABI OPREA, presedinte PSD (indescifrabil) si din câte mi-a spus OMAR HAYSSAM l-a ajutat cu tot ce au avut nevoie pentru alegeri cu o suma intre 600 - 700 mii de dolari americani si mi-a spus OMAR ca daca va pati ceva, sa-l sun pe GABI OPREA si mi-a spus numarul sau de telefon si anume: 0721.121.212, dar mi-a spus sa nu- scriu, ci sa-l memorez", (pasaj din declaratia lui Mohammad Munaf - n.a.). Stupoare! Este exact numarul de telefon pe care ni l-a dictat Gabriel Oprea la chermeza de la minister...

Planul I - Ungurii nu sunt la fel de fideli ca generalii

Evolutia ulterioara a lui Gabriel Oprea in sfera politichiei românesti a fost una fulminanta dupa excluderea sa din Cabinetul Boc 1. A devenit parlamentar independent si a pus, inca de la mijlocul anului trecut, bazele unui grup de prresiune care a aspirat sistematic dezertorii din PSD si PNL. Iata, asadar, cum grupuletul lui Oprea a devenit o fantastica masinarie de vot aflata la cheremul... PD-L? Eu nu cred. Parerea mea este ca masinaria de vot a lui Gabriel Oprea se afla la cheremul lui Traian Basescu. Dupa excluderea de la guvernare a PSD, urmata de o criza politico-institutionala profunda, si de cele doua tururi de scrutin ale alegerilor prezidentiale, inconsecventii de la UDMR (inconsecventi fata de aliantele politice pe care le incheie, insa extrem de consecventi cu ideea de a ramâne la guvernare indiferent cu cine, dar la guvernare sa fie) au trecut cu arme si bagaje in barca PD-L, primind, drept recompensa, câteva portofolii in Cabinetul BOC 3. Se pare ca ungurii au inceput, in ultima perioada, sa faca gât, mai ales dupa ce actualul partid prezidential nu prea are chef sa promoveze in plan legislativ ideile fixe udemeriste legate de autonomie si legea minoritatilor. Ba, mai mult, unele masuri economice care au legatura cu pensiile, salariile, eliminarea impozitului de 3% pentru IMM-uri etc, i-a cam afectat pe unguri la buzunarul obisnuit cu plinul. In aceste conditii, in scurt timp, adica dupa linistirea apelor la Partidul National Liberal, care are Congres Extraordinar, lucrurile vor lua o turnura identica cu cea de la PSD. Adica vor urma dezertari in masa catre Grupul Independentilor. Odata cu adunarea cu suficienta a parlamentarilor in jurul lui Gabriel Oprea, UDMR risca sa fie remaniat cu totul din Guvernul Boc, locurile urmând sa fie ocupate cu prisosinta de reprezentanti ai viitorului partid pe care prietenul lui Omar Hayssam il pune la cale.


Planul 2: Boc si PD-l, ia mai plimbati si voi ursul

Opinia mea in legatura cu evolutia politica a noii ere Basesciene este ca, dupa UDMR, PD-L urmeaza sa fie remaniat. Atat din Guvern, cât si din Parlament. Si asta nu de catre vreo revolutie pesedisto-penelista, ci dintr-un singur condei tras de Traian Basescu, la ceas de seara, intre doua pahare de Johnnie Walker. Si asta doar dupa ce PD-L, umilul si slugarnicul PD-L, va face ultimul gest de sacrificiu pentru comandantul suprem. Si anume, va sustine cu toate puterile, ca un isteric inconstient, modificarea Constitutiei, trecerea la Parlament Unicameral si micsorarea numarului de parlamentari. Si asta, când? In plina criza economica acentuata de masuri criminale guvernamentale la adresa românilor. Cu un somaj galopant, cu scaderea puterii de cumparare, cu decimarea pensionarilor si cu ingroparea initiativei private, PD-L risca, in cazul in care duminica ar avea loc alegeri parlamentare, sa nu mai intre in Parlament. Iar situatia va deveni si mai dramatica, proportional cu scaderea sperantei de viata la nivel national. Singurul care va câstyiga din toate aceste manevre pidosnice este Traian Basescu.
Traian Basescu nu mai este presedintele vechi, pe care oamenii (inclusiv cei apropiati) il stiau din primul mandat. Nu. El este un nou presedinte. Un nou lider, care are nevoie de un nou partid. Tudor Musatescu a prevazut aceasta scena cand a scris piesa "Escu", care continua opera "Titanic Vals". Decebal Necsulescu, mezinul familiei de parliti, din Campulung Muscel, care s-a trezit peste noapte cu o avere considerabila,   a devenit un politician trecut prin toate partidele. Unicul sau scop era acela "sa ajunga cât mai sus, si cât mai repede". Si a ajuns ministru al Comertului, dupa ce, prin santaj cu dosare penale, l-a induplecat pe primul ministru sa-l remanieze pe ocupantul portofoliului. Numai ca autorul a avut un deosebit de dezvoltat simt al realitatii atât cea contemporana cu el, cât, mai ales, cea contemporana cu noi. Ministeriatul lui Decebal Necsulescu a durat fix 24 de ore, guvernul demisionând la scurgerea acestui timp. Decebal Necsulescu nu s-a pierdut cu firea, ci a anuntat pe loc ca "In aceste momente de grea cumpana pentru tara, Tara are nevoie de un partid nou. Si acest partid am sa-l fac eu. Si il declar chiar aici. El este Partidul National Liberal Taranesc".
Ei, bine, o astfel de struto-camila doctrinara urmeaza sa fie plasmuita de Traian Basescu. Cu mâna lui Gabriel Oprea. Si acest guvern, in care se vor regasi pesedisti, penelisti, poate chiar unii pedelisti si, evident, udemeristi, va conduce România, exact ca in viziunea lui Tudor Musatescu.