Observ cu regret ca România nu se dezminte nici cu ocazia decesului cântaretei Madalina Manole. Ancheta penala s-a finalizat, s-a stabilit ca s-a sinucis. Acum, deh, ca asa ii sade bine poporului român consumator de nopti oteviste, urmeaza asa-zisul dosar de presa. Adica scandalul public, mahalagismul, intrarea cu bocancii plini de noroi in viata familiei si construirea premiselor unei copilarii terminate inainte sa inceapa pentru copilul Madalinei. Bârfa e principala indeletnicire a românului, care, desi e mort de foame, desi nu are serviciu, desi nu are cu ce sa-si plateasca intretinerea, e mai interesat de ce va face familia Madalinei cu averea artistei.
Averea Madalinei Manole. Asta este subiectul de discutie la ordinea zilei. Ca jurnalist, consider ca interesul public pe acest caz a fost reprezentat de ceea ce s-a intamplat in noaptea de 13 spre 14 iulie 2010, cand artista a decedat. Asta este stirea de interes public. Daca s-a sinucis sau daca a fost omorâta. Odata elucidata cauza penala, intersul public se opreste aici. Ce se intâmpla in familia sotului, a parintilor, ce urmeaza sa se intample cu averea artistei, acestea sunt aspecte care exced, dupa opinia mea, interesului public, reprezentând doar o afacere privata a apartinatorilor decedatei.
Ma intriga specula, lipsa de bun simt si ipocrizia asa-zisilor jurnalisti care mai activeaza pe piata româneasca. Ei sunt in cautarea de stiri senzationale despre... nimic. Cu ce il poate incalzi pe contribuabilul la bugetul de stat cine si in ce conditii va administra averea Madalinei Manole? In mod cert, cu nimic. Este doar o curiozitate morbida, alimentata de nevoia poporului care se hraneste cu malele si telenovele ieftine (scuzati pleonasmul) de a vedea sânge pe toti peretii. "Sa-i ia copilul! Sa-l lase-n curu' gol pe barba-su". Asta vor sa vada. De ce? Simplu! Sa moara capra vecinului, ca asta este tot ce ne-a mai ramas pe lumea asta.
Pentru cei care sunt, insa, curiosi care va fi destinul averii artistei, ii indemn, fara prietenie sau consideratie, sa puna mâna pe carte. Adica nu sa se apuce de citit romane sau drame ieftine despre cine cu cine si-o trage sau cine cu cine nu si-o trage, ci pe lectura care conteaza cu adevarat in viata. Adica, puneti mâna si cititi Codul Civil, Titlul I, incepând cu art. 45, Codul Familiei, incepând cu Titlul II, si Legea 319/1994 privind dreptul de mostenire al sotului supravietuitor. Daca va e greu, atunci nu va ramane decat sa ascultati un slagar al lui Guta si sa zapp-ati pe OTV, sau pe Etno TV. Poate veti gasi raspunsul intrebarii universale acolo. O zi buna.
