UPDATE - SORIN OVIDIU VINTU, OCTAVIAN TURCAN SI ALEXANDRU STOIAN AU FOST PUSI IN LIBERTATE, MAGISTRATII CARE AU JUDECAT RECURSUL OMULUI DE AFACERI ADMITIND CEREREA DE INLOCUIRE A MASURII ARESTARII PREVENTIVE CU OBLIGAREA DE A NU PARASI LOCALITATEA DE DOMICILIU TIMP DE ZILE. DECIZIA ESTE DEFINITIVA SI VA FI PUSA IN APLICARE DE INDATA. DOI MAGISTRASTI AU VOTAT PENTRU, IAR UN AL TREILEA IMPOTRIVA ELIBERARII CELOR 3.
Ca de fiecare data cand abordez o tema sensibila, fac si in acest caz precizarea ca nu sunt nici de partea lui Sorin Ovidiu Vintu, nici impotriva lui. Insa subiectul este ultramediatizat si, acum , in asteptarea deciziei magistratilor Curtii de Apel Bucuresti, incerc sa deslusesc, impreuna cu voi, daca procedurile in cazul arestarii controversatului om de afaceri au fost sau nu respectate intocmai. Parcurgand legislatia in vigoare, mi-am dat seama ca afacerea este menita sa moara din fasa, iar totul nu este altceva decat un circ mediatic. Vom demonstra, in cele ce urmeaza, ca procurorii care l-au arestat pe Vintu au sarit unele etape procedurale si s-au grabit sa arunce pe piata si in instanta un dosar usor de demontat. Mai mult, vom demonstra ca procurorii puteau, daca vroiau cu adevarat, sa-l infunde bine de tot pe Sorin Ovidiu Vintu si asta numai daca mai aveau putintica rabdare cu derularea unor proceduri judiciare.
Sa o luam cu inceputul si sa vedem unde anume au interpretat putin ciudat procurorii cazul Vintu. Astfel, sa ne intoarcem in anul 2006, cand instanta Tribunalului Municipiului Bucuresti emite o hotarare prin care fostul director al Gelsor, Nicolae Popa, a fost condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de 15 ani. In acest dosar, Sorin Ovidiu Vintu nu a suferit nicio condamnare. Ulterior, avocatii lui Nicolae Popa, aflat in “exil” in Indonezia cu mult timp inaintea pronuntarii acestei hotarari, au atacat cu apel decizia Tribunalului Bucuresti la Curtea de Apel Bucuresti si cu recurs la Inalta Curte de casatie si Justitie. In anul 2009, magistratii instantei supreme au mentinut, printr-o Decizie definitiva, Hotararea instantei de fond, adica a Tribunalului Municipiului Bucuresti.
Acum, Sorin Ovidiu Vintu, soferul sau Alexandru Stoian, dar si un asociat al acestuia, Octavian Turcan, sunt cercetati pentru favorizarea infractorului. Adica pentru ca l-au ajutat cu sume de bani trimise, prin intermediul a doua off-shore-uri, in contul unei societati comerciale cu sedioul in Indonezia, la care Nicolae Popa avea acces.
Potrivit normelor legale, infractiunea este o stare de fapt constatata de o instanta de judecata, iar infractorul este acea persoana condamnata definitiv pentru aceasta infractiune. In cazul de fata avem o persoana condamnata definitiv la 15 ani de inchisoare pentru o fapta penala. Insa, pentru a fi mentinuta incadrarea juridica a lui Sorin Ovidiu Vintu pentru favorizarea infractorului, ar fi trebuit ca SOV sa-l favorizeze pe Nicolae Popa in vederea savarsirii infractiunii pentru care a suferit acea condamnare definitiva.
Acuzati de favorizarea unei infractiuni pentru care nu s-a pronuntat nicio instanta
Or, in dosarul in care Sorin Ovidiu Vintu, Alexandru Stoian si Octavian Turcan sunt acuzati de favorizarea infractorului, Nicolae Popa nu este infractor. Pe de o parte pentru ca el are in aceasta cauza doar calitatea de martor si, pe de alta parte, pentru ca Nicolae Popa nu a suferit o condamnare definitiva pentru comiterea infractiunii de sustragere de la executarea pedepsei de 15 ani de inchisoare. Nici macar nu a fost inceputa urmarirea penala impotriva lui pentru o asemenea infractiune.
Dar sa vedem ce spune Art. 264 Cod penal, care stabileste infractiunea de “Favorizarea Infractorului”: “Ajutorul dat unui infractor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, pentru a ingreuia sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani”.
S-a stabilit, prin decizia de condamnare a lui Nicolae Popa la 15 ani de inchisoare, ca niciunul dintre cei trei acuzati (Vintu, Stoian si Turcan) nu i-a acordat niciun ajutor fara o intelegere stabilita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii pentru care Popa a fost condamnat. Cu atat mai mult, asa cum reiese din textrul articolului care incrimineaza infractiunea de favorizarea infractorului, acest ajutor ar fi trebuit dat in timpul savarsirii de catre Popa a infractiunii pentru ingreunarea sau zadarnicirea executarii pedepsei. Acest ajutor a fost dat, asa cum reiese din actele existente la dosar, dupa consumarea savarsirii infractiunii de catre Nicolae Popa. Astfel, se poate vedea ca incadrarea juridica a faptei pentru care sunt cercetati si arestati Vintu, Stoian si Turcan a fost facuta defectuos.
O astfel de incadrare juridica a faptei putea fi facuta numai in cazul in care impotriva lui Nicolae Popa s-ar fi inceput urmarirea penala pentru faptul ca se sustrage executarii mandatului de 15 ani de inchisoare. Si asta numai dupa ce ar fi fost judecat si condamnat definitiv pentru aceasta infractiune. In caz contrar, nu exista infractor si, prin urmare, nu exista favorizator pentru acest infractor.
Cum puteau sa-l infunde procurorii pe Vintu cu adevarat, daca vroiau pe bune
Simplu. Incepand urmarirea penala impotriva lui Nicolae Popa pentru infractiunea de evadare. Astfel, la data de 13 mai a.c., Parlamentrul Romaniei a adoptat Legea nr. 83/2010, pentru modificarea si completarea Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in timpul urmaririi penale. Aceasta Lege, care a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 329 din data de 19 mai 2010, introduce un Articol 741, care spune ca: “Neprezentarea nejustificata a persoanei condamnate la locul de detinere la expirarea perioadei in care s-a aflat legal in libertate si parasirea, fara autorizare, de catre persoana condamnata a locului de munca, aflat in exteriorul locului de detinere, se asimileaza infractiunii de evadare si se pedepseste conform Codului Penal”. Expirarea perioadei in care s-a aflat legal in libertate Nicolae Popa a fost data la care a fost condamnat definitiv la 15 ani inchisoare, prin Decizia Penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie din anul 2009, prin care a mentinut Sentinta Penala a Tribunalului Bucuresti, pronuntata in anul 2006.
Pentru ca Sorin Ovidiu Vintu, Octavian Turcanu si Alexandru Stoian sa poata fi pusi sub acuzare pentru favorizarea infractorului Nicolae Popa, procurorii trebuiau sa ia act de prevederile acestei legi de care am facut vorbire mai sus si sa se sesizeze din oficiu in raport cu prevederile art. 269 Cod Penal, care reglementeaza si pedepseste infractiunea de evadare. “Evadarea din starea legala de retinere sau de detinere se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani. Daca fapta este savarsita prin folosire de violente, de arme sau de alte instrumente ori de catre doua sau mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 8 ani. Pedeapsa aplicata pentru infractiunea de evadare se adauga la pedeapsa ce se executa, fara a se putea depasi maximul general al inchisorii. Tentativa se pedepseste”. Pentru aceste aspecte procurorii ar fi trebuit sa inceapa urmarirea penala impotriva lui Nicolae Popa. Abia dupa ce o pedeapsa cuprinsa intre 6 luni si 2 ani s-ar fi adaugat pedepsei de 15 ani de inchisoare la care acesta a fost condamnat in anul 2006 de Tribunalul Bucuresti, Nicolae Popa ar fi primit calitatea de infractor care sa poata fi favorizat de catre Sorin Ovidiu Vintu, Alexandru Stoian si Octavian Turcan.
Daca ar fi fost indeplinita aceasta procedura, procurorii aveau posibilitatea sa ii acuze pe cei trei nu doar de favorizarea infractorului, infractiune pedepsita cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani, ci de complicitate la evadare si de inlesnirea evadarii. Potrivit Art. 26 Cod Penal, „Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita”.
La art. 270, Codul Penal incrimineaza si pedepseste infractiunea de “Inlesnirea Evadarii”, care arata ca: “(1) Inlesnirea prin orice mijloace a evadarii se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani, iar daca fapta s-a savarsit de catre o persoana care avea indatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani. (...) (3) Inlesnirea evadarii unei persoane retinute, arestate sau condamnate pentru o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani, iar daca fapta este savarsita de o persoana care avea indatorirea de a pazi pe cel care a evadat, pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 12 ani”.
Se va fasai, pentru noul Cod Penal va pedepsi favorizarea infractorului cu amenda penala
Cu alte cuvinte, procurorul Marius Iacob, seful Sectiei de Urmarire Penala si Criminalistica din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, care a inceput urmarirea penala impotriva lui Sorin Ovidiu Vintu, Octavian Turcan si Alexandru Stoian, pentru favorizarea infractorului, care a emis pe numele lor ordonante de retinere pentru 24 de ore si care i-a prezentat instantei de judecata in vederea emiterii mandatelor de arestare preventiva, putea, daca vroia, sa le intocmeasca un dosar penal in care sa fie pedepsiti cu pana la 10 ani de inchisoare.
Ceea ce demonstreaza ca afacerea arestarii lui Vintu nu reprezinta altceva decat un joc mediatic fara finalitate juridica. Este doar un circ, asta pentru ca, daca astazi, Codul penal aflat in vigoare incrimineaza si pedepseste infractiunea de favorizarea infractorului cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani, legea valabina la anul va fi mai putin drastica. Ei bine, noul Cod penal, care se va afla in vigoare la momentul in care Sorin Ovidiu Vintu va fi trimis in judecata pe fond, pedepseste favorizarea infractorului cu inchisoare de la 1 la 5 ani sau cu amenda. Si infractiunea nu se mai numeste „favorizarea infractorului”, ci „favorizarea faptuitorului”.
“Favorizarea făptuitorului Art. 269. – (1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. (2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor. (3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte”.
