Mi-e sila de faptul ca aceasta campanie electorala nu s-a sfârsit. Am inceput sa-mi pierd rabdarea si sa ma gândesc din ce in ce mai mult la concediu. Un concediu in care sa nu mai vad in fata ochilor televizorul plin de talk-show-uri politice, sa nu mai citesc stiri pe net sau in ziare.
Mai imi este sila de modul in care, pentru a-si atrage alegatorii la vot, protagonistii acestei campanii promit marea cu sarea si se dedau la sapagi electorale, jignind inteligenta acestei natii. Imi este scârba cand merg pe soselele acestui mizerabil oras, numit Capitala României, si, oriunde intorc privirea, sa vad afisele zâmbarete modificate in PhotoShop ale candidatilor.
Mi-e, de asemenea, sila de atacurile si contraatacurile evidente din aceste zile. Mi-e sila sa constat ca sarbatorim, in aceste zile, saracia care a cuprins atât buzunarele, cât si sufletele semenilor mei...
Mi-e sila când ma gândesc ca, dupa data de 22 noiembrie, vom avea parte de alte doua saptamâni in care zoaiele vor fi aruncate din nou, poate si cu mai multa ura, cu si mai multa forta. Mi-e sila de ziua de 6 decembrie, când, in loc sa-l astept pe Mos Nicolae, voi avea parte de Baba Criza Economica, in toata splendoarea ei. Mi-e sila gândindu-ma la faptul ca perdelele de fum aruncate in aceasta campanie electorala vor cadea, imediat dupa investirea noului presedinte si când somajul, datoria externa a tarii si scaderea sanselor de subzistenta ale acestui popor se vor accentua si vor deveni o realitate cu care noi, majoritatea vietuitoarelor de pe aceste meleaguri, va trebui sa ne obisnuim.
Mi-e sila sa constat ca inca fac parte, ca si voi, din generatia de sacrificiu. Mi-e sila de amorteala periculoasa care ne va cuprinde pe toti. Mi-e sila de teama zilei de mâine care se va instaura la nivel general.
Mi-e sila si de faptul ca mi-e sila de toate astea.
0 Comments
Add A Comment